Siempre Contra

Iar am fost nevoita sa ma trezesc inainte de vreme, de data asta chiar prea devreme. 7 a.m. e crima si pedeapsa pentru mine! Cu ochii aproape inchisi am facut un dus, de cafea n-a mai fost timp, ca deh, trebuia sa ajung la politie sa-mi depun dosarul pentru permis. Mama ma tot grabea: “E tarziu.. ce astepti???”Murea politia fara mine, stateau in apa. Am reusit sa plec intr`un final, m-a zdruncinat un maxi-taxi pana acolo de mi-a imprastiat ideile. Ajunsa la locul faptei, ok… ce caut eu aici? A! Dosarul! Unde tre` sa merg, oare? Nu va suparati, unde e camera 56? Drept inainte? La subsol? (Sobolanilor!).
Am coborat niste trepte infecte, care parca erau facute ptr. .. politai.. si am vazut cea mai ciudata rampa pentru oameni cu probleme locomotorii, pacat ca nu e voie sa fotografiezi inauntru. Oricum nici aparat n-am, dar stau hienele cu ochii pe tine, doar doar sa faci vreo miscare gresita ca sa-ti reaminteasca bland ca te afli intr`un sediu al Politiei. Bla bla..

Ajung si la camera 56, care de fapt era un ghiseu infect, cu un gea.. nu!, cu o portitza mica pe unde sa-ti bagi… dosarul, si bineinteles la care trebuia sa te apleci astfel incat toti din spatele tau sa-ti observe indeaproape fundul.

A durat 2 minute toata smecheria. oK, next stop, medicul de familie. Scutiri, adeverinte si trimiteri medicale spre Institutul de Alergologie Bwcale. Interesanta a fost asteptarea, desi nu sunt o fire prea rabdatoare, dar.. avand in vedere ca la rand aveam vreo 4 mosi si babe in fata, nu aveam de ales. Am scapat repede de privirile lor iscoditoare dupa ce mi-am anuntat un prieten la telefon ca daca se mai uita vreun mos urat la mine cat stau aici, incep sa-i bat rand pe rand, oricum Politia nu are ce sa-mi faca, daca nu am patit nimic atunci cand i-am scos ochiul mosului care s-a uitat urat la mine, acum sigur nu patesc nimic, privind dulce spre cei din jurul meu. >:) Mwhaha. That was easy.

Scriam un mesaj pe telefon si un mosulica simpatic se apropie:

El: Vede si filme telefonul tau?

Eu:Nu, nu-i atat de performant.

El: Era bun unul de asta pe vremea razboiului. Nu era nevoie de 3 oameni sa care un telefon al carui cablu se intindea pe o lungime de un km.

Eu: *rolling eyes*

… si discutia a continuat vizand in principal incompetenta si lipsa de interes a medicilor.

Am intrat in cabinet, am iesit.. oK, now CAFEA!

A intrat in primul fast food, mi-am luat o cafea, am cumparat “Gandul” si paream cea mai ocupata persoana in viata. Beam din cafea si citeam titlurile ziarului cat asteptam la semafor.

Am intrat si intr-un magazin sa vad daca pana la urma imi gasesc vreo pereche de pantaloni sport. Bineinteles ca cretina aia nu stie ce inseamna panataloni sport si-mi oferea ba pijamale, ba pantaloni negri luciosi, 3 sferturi.

Am trecut pe la bunicu.. am stat cu el vreo ora, bineinteles, fara sanse de comunicare din cauza morfinei. Macar era linistit.

Apoi, discutie intre doua pustoaice 16..17 ani in drum spre casa:

- Fata, tu esti proasta, acum serios.. Da, f***-te odata cu el si scapa de povara asta a virginitatii!

- Da` tu? Daca-ti place asa de mult, ce nu ti-o pui tu cu el?

- Mi-am pus-o! Acum 2 ani.

- Tot cu el??

- Da, merita.. e bun ptr. prima oara.

………………………. (ok, asta se incadreaza la categoria “ma amuzo-sperie, inspre sperie pur ca sa nu zic ca e aproape terifiant) . “Copiii din ziua de azi.. cresc atat de repede!”.. si prost.
And so, am depasit si am mers mai departe putin dezorientata.

Cafea! Iar!