Siempre Contra

January 21, 2007

Abatoare, abatoare…

Filed under: Personal — siemprecontra @ 9:39 pm

Incepe sa ma obsedeze din ce in ce mai grav ideea de a locui langa un abator. Nu exista zi perfecta din punctul asta de vedere. Oricat de mult m-as chinui sa ocolesc locul ala, parca ma atrage ca un magnet, mereu uit de abatorul de la coltul strazii. Fie ca plec dimineata la scoala, sau seara prin oras, ma izbeste neiertator mirosul de animal mort care vine dinspre abator. Am zile in care nu pot manca deloc carne, pentru ca tot ceea ce vad in farfurie e cate un porc sau un vitel agatat cu un carlig de picior intr`una din salile uitate ale abatorului. Si daca ar fi numai asta.Locul ala ma sperie cumva. Nu ca l-as asocia cu vreun altar destinat vreo unui ritual criminal sau ezoteric, desi nu e departe, dar de fiecare data cand trec pe acolo ceva trebuie sa se intample astfel incat sa nu`mi sterg abatorul din cap toata ziua. Cea mai grava chestie s-a intamplat cand ma intorceam obosita, dupa un examen, in camin. Daca as avea un pic de talent as desena exact pozitia mea in spatiu, dar cum n`am o sa incerc sa explic cat mai bine in cuvinte. Ma aflam pe trotuarul de langa abator, care ma insotea tacut pe partea stanga, tocmai se termina strada pe care mergeam, iar drumul meu se continua dupa ce traversam strada perpendiculara si faceam 15 grade stanga sa intru pe o strada paralela cu cea pe care tocmai ieseam. In mica intersectie, se iveste de pe strada paralele, venind din partea dreapta un camion alb, care, in imaginatia mea, in loc sa ia curba mai strans si sa treaca de mine safe, intrand pe strada de pe care eu ieseam, “ma lua in brate” si ma izbea de ciment. Asta a durat doar o fractiune de secunda, pentru ca atunci cand “m-am trezit” camionul trecuse deja de mine, fara sa ma atinga. A fost destul de ciudat.. ca sa nu mai mentionez de urletele pe care mi se pare ca le aud mereu cand trec pe langa locul ala. Cred ca innebunesc. :) In alta ordine de idei, mereu cand trec pe acolo imi vine in minte Bacovia, si nu e chiar placut sa fiu bantuita de amintirea unui om care scria pe vremuri poezii. In fine, ma gandesc serios sa schimb traseul de plecat si ajuns inapoi “acasa”.

@Marius: Multzam de tag`uire, dar I`m not into this taga taga thing too much si oricum aveam deja pregatit un post..

@Gramo: Better times will come, when I shall write about politics. :) Till then, still obsessed by this (up arrow).

Business Broker

3 Responses to “Abatoare, abatoare…”

  1. marius Says:

    Am un documentar despre muncitorii dintr-un abator, despre cum e sa muncesti intr-un abator.. Am ramas socat sa aflu ca unul dintre angajati isi dorise de cand era mic sa fie macelar. Copiii cand sunt mici vor sa fie doctori, astronauti etc. Ei bine, el vroia sa fie macelar! Si cata placere avea cand taia gatul animalelor! Isn’t *that* scary?!

    PS: “If slaughterhouses had glass walls, everyone would be a vegetarian.” ~ Paul McCartney

  2. Gramo Says:

    Eu vad si in obsesia asta o chestie “politica” - ceva cu drepturile animalelor. Ok, dincolo de discutii & stuff, imi inchipui ca e nashpa sa treci pe langa un abator.

    Probabil mai nashpa decat sa treci pe langa un cimitir, fiindca de acolo nu se aud urlete.

  3. siemprecontra Says:

    Mm, nu m-am gandit la chestii politice cand am scris postul, dar cine stie.. o fi ceva in subconstient acolo:) Pe mine ma obsedeaza pur si simplu mirosul. E ceva de nedescris, nici nu stiu cu ce sa-l compar.
    Nici din abator probabil nu se aud urlete, doar eu mi le imaginez.
    Totusi ma gandesc ca nu e posibil sa puta ceva in halul ala, fie ca e abator sau nu.

Leave a Reply

Theme Designed by Business Broker