Siempre Contra

Nu ca nu mi-as dori sa scriu mai des, ca God knows, am despre ce. Am o suta de drafturi si nici una din ciorne nu e destul de buna sa fie publicata. Postul asta va fi publicat in forma sa initiala. Ceea ce m-a facut sa`mi revizuiesc intreaga viata si sa ma adanceasca profund in ganduri a fost accidentul petrecut in urma cu cateva zile in Judetul Constanta. Nu voi spune prea multe despre el, cred ca majoritatea stiu despre ce e vorba. Desi nu cunosteam persoanele implicate decat *indirect*, daca pot spune asa, moartea lor m-a marcat teribil. 3 tineri de varsta mea au murit si unul se zbate pe patul spitalului. Soferul, coleg de grupa al prietenei mele.. restul.. la fel studenti la ASE si Universitate. Unii spun ca e terbilism, altii destin, altii.. nu ma intereseaza. Ideea e ca s-a intamplat. Nu cautam acum cauze, vinovati. Astazi am aflat ca mama unuia dintre cei decedati a murit din cauza unui infarct. Alta tragedie. As vrea sa pot sa povestesc mai bine ce simt, dar cuvintele nu`s de ajuns. Daca eu, o persoana din afara sferei cunostinte (aici includem prieteni, familie, colegi, samd) m-am simtit in halul asta, nu vreau sa`mi imaginez prin ce trec famiile lor. Cum am mai spus, comentarii de genul: si-au facut`o cu mana lor, exista cu miile poate, chiar nu asta am nevoie sa aud acum. A fost de ajuns sa-mi vad prietena suferind dupa pierderea colegului ei, ca sa-mi dau seama de amploarea tragediei. Tot ce pot sa descriu acum este starea mea, acea durere in piept si acel nod in gat care nu ma lasa sa mananc, sa dorm si mai grav, sa respir. Aveti grija ce faceti cu vietile voastre, nu sunteti singurii care sufera de pe urma actiunilor voastre. Sa se odihneasca in pace!