Siempre Contra

Mi-am mai dezmortit putin degetele, cred ca acum ma pot apuca de scris. Mi-am luat o scurta si binemeritata vacanta, timp in care m-am amuzat, m-am enervat, am tras concluzii, am mai ras pe seama dobitocilor cu site`uri obiective, devenite peste noapte bloguri extrem de subiective din cauza unor probleme personale cu anumiti indivizi/individe, am vazut *This is England*, un film bunisor despre skinheads (in playlist se mai afla *Made in Britain*, *The believer* si *Oi! Warning* - daca se gaseste cineva atat de dragutz incat sa-mi faca rost de subtitrare, nu stiu germana), am cunoscut oameni (dar oameni), am mers la un concert bun si apoi m-am distrat in continuare (si inca ma mai distrez) cu niste oameni foarte draguti. So..

• *This is England* este cel mai obiectiv film despre skinheads pe care l-am vazut pana acum. M-a incantat si m-a enervat in acelasi timp, dar totusi cred ca e cel care reda realitatea cel mai bine. Protagonistul, Shaun, este un copil de 12 ani care este mereu luat in deradere de catre colegii de scoala si nu numai. In drum spre casa, intalneste un grup de skinheads de care este acceptat si sprijinit. Shaun poarta cu el povara glumelor facute pe seama mortii tatalui sau (mort in razboi) si reactioeaza violent de fiecare data cand i se da ocazia. Unul din momentele cheie ale filmului este aparitia skinhead`ului (acum cu idei nationaliste) Combo, proaspat iesit din inchisoare. Grupul se desparte in urma prelegerii lui Combo despre *pagubele minoritatilor*. Astfel cei care decid sa ramana ca la inceput se indeparteaza de Combo, lucru care nu este facut insa si de Shaun, care tinde sa-i dea dreptate acestuia, mai priceput in ale vorbitului decat ceilalti. In continuare Shaun va petrece mult timp alaturi de Combo.. dar pana la sfarsit.. (vedeti filmul si aflati singuri). Trailer`ul aici.
• In legatura cu acest mult asteptat concert, al celor de la Los Fastidios - l-am ratat. Motivele nu conteaza prea mult, ma limitez la ceea ce ar fi spus Harrie: fuckin` wasted. Asta e, mi s-a spus ca se mai intampla. Acum am aflat si eu cat e de groaznic sa ratezi ceva ce ai asteptat *atat* de mult. Eh, data viitoare. Oricum, ma incanta faptul ca m-am distrat foarte tare in timpul concertului celor de la DestrOi!. Noi, fetele, am avut *privilegiul* si *ghinionul* de a sta in prima linie. Am stat pe baricade si am rezistat eroic atacurilor (din spate) ale macho-pogo`istilor. Ne-am ales cu multe vanatai, dureri de coaste, spate, barbie si teasta (in urma bocancilor primiti in cap) in unele cazuri, dar a fost grozav. Pentru restul exista Mastercard. Baietii de la DestrOi! si-au facut bine treaba, ne-au incantat cu hitul anului: Labush Song.
• Una din principalele surse de fun din aceste zile *pline* este reprezentata de acest clip Tenacious D - Kickapoo
• Un nou blog care mi-a atras atentia: Cai verzi pe pereti

Si cateva poze facute zilele astea:

Am baut:

Ne-am imbatat:

Am dormit:

… cu frica sa nu fim mazgaliti in somn:

Am mai mancat si vegan:

Am mai si cantat (Los Fastidios): -taken by Mircea

.. si iar.. Arthur (DestrOi!)

..si iar.. (Harrie - chitara, Johan - voce, Arthur - tobe, Eric - bass

ne-am mai si relaxat (Harrie) :

Atat!